Ieșirea a industriei de animale nu mai poate fi amânată. În martie 2021 am publicat studiul nostru „Miliarde pentru industria de animale – Cum canalizează statul banii publici într-o industrie distructivă„. Ca parte a elaborării studiului, am ajuns la următoarele cerințe:
1. Obiective clare pentru reducerea drastică a efectivelor de animale, cu etape concrete de implementare.
Extinderile și construcțiile noi de grajduri nu mai trebuie să aibă loc. Cu ajutorul unor pachete de măsuri adecvate, reducerea cu cel puțin 80% a stocului actual trebuie să fie organizată într-un mod echitabil din punct de vedere social până în 2030. Având în vedere impactul dramatic al industriei de animale, timpul este scurt și o reducere de aproximativ zece procente pe an este fezabilă din punct de vedere social.
2. Alternative bune pentru lucrători
Trebuie create alternative bune pentru lucrătorii din crescătoriile de animale și din abatoare. În prezent, Olanda arată, la scară mică, cum pot arăta programele de ieșire pentru crescătorii de animale. Și în această țară există un mare interes pentru astfel de programe în rândul crescătorilor de porci.
În orice caz, toți angajații trebuie să fie implicați în elaborarea programelor de ieșire. Există, de asemenea, o nevoie de concepte durabile pentru regiunile care au fost puternic dependente de industria creșterii animalelor. Pentru a organiza în mod echitabil ieșirea rapidă din industria de animale, cerem în special socializarea marilor companii și transformarea lor în întreprinderi de prelucrare a plantelor în regim de autogestiune a lucrătorilor – în special cu o perspectivă clară pentru lucrătorii migranți.
3. Sprijinirea proiectelor de cultivare ecologică și solidară.
Miliardele de euro care în prezent se duc în industria animală trebuie să fie cheltuite în schimb pentru programe de sprijin cuprinzătoare pentru cultivarea ecologică a cerealelor, legumelor, leguminoaselor și nucilor. Ar trebui să se acorde un sprijin special fermelor autogestionate și solidare, precum și proiectelor care sunt orientate spre nevoi și nu spre profit, care pun în legătură producătorii și consumatorii și care promovează o aprovizionare cu alimente regională și echitabilă. În cursul transformării, este necesară și o reformă funciară cuprinzătoare, astfel încât terenurile care au fost folosite pentru industria animalelor să fie disponibile pentru proiecte de cultivare echitabile din punct de vedere social și ecologice.
4. Sprijin pentru protecția climei și biodiversitate
Terenurile eliberate prin desființarea industriei animalelor trebuie să fie transformate în ecosisteme intacte cu o biodiversitate ridicată și pentru stocarea gazelor cu efect de seră. În special, turbăriile trebuie reumectate și pădurile trebuie (re)plantate pentru protecția climei. În multe locuri, pot fi create ecosisteme valoroase cu vegetație diversă, de exemplu sub forma unor pajiști înflorite. Înființarea și întreținerea ariilor protejate trebuie să fie înțeleasă ca o sarcină a comunității, plătită în mod corespunzător și care oferă, de asemenea, o sursă atractivă de venit pentru agricultori.
5. Reîntoarcere alimentelor
Pentru a fi eficientă, eliminarea treptată a industriei animale necesită o schimbare radicală a modelelor de consum: Până în 2030, consumul de carne, lapte și ouă trebuie să scadă rapid. Pentru a realiza acest lucru, sunt necesare campanii de educare cuprinzătoare, în special cu privire la consecințele industriei animale. Instituțiile publice trebuie să își reproiecteze cantinele într-un mod participativ, adică cu implicarea utilizatorilor lor. Măsurile care contravin tranziției agricole și alimentare, cum ar fi campaniile publicitare pentru produsele de origine animală, trebuie să fie oprite. În plus, cerem o democratizare și o de-comercializare treptată a distribuției de alimente și o extindere a serviciilor de catering comunal bazate pe solidaritate.
6. cercetare și predare durabile
Fondurile publice care în prezent sunt alocate cercetării în interesul creșterea animalelor trebuie să fie redirecționate către cercetarea în domeniul practicilor și conceptelor agricole durabile, cum ar fi producția vegetală ecologică, agroecologia, agricultura bio-vegană etc. Trebuie înființate și promovate locuri de formare și cursuri de studii corespunzătoare, care să înlocuiască ofertele existente.
Cerințele descrise aici pot fi puse în aplicare în mod realist și în timp util ca o introducere la o tranziție agricolă și alimentară ecologică și echitabilă din punct de vedere social. Acest lucru trebuie înțeles ca parte a unei schimbări sistemice cuprinzătoare către un mod de producție și de organizare solidară și ecologică, care nu se realizează în detrimentul altor indivizi simțitori și nu este orientat spre profit.